Ruxi says:

Noapte. Stau de jumatate de ora in fata scarilor catre pod, dar nu reusesc sa inaintez. Singura sursa de lumina este lumanarea ce o tin in mana. In jurul meu un ocean de tacere si intuneric, toata lumea doarme, doar eu sunt treaza asteptand sa imi adun curajul sa urc. Nu e un pod oarecare, e un pod al amintirilor, al copilariei mele. M-am hotarat, strang in mana stanga lumanarea groasa si pasesc pe prima treapta. Intotdeauna primul pas e cel mai greu. Scara scartaie usor si tresar la o amintire vaga. Treptele nu mai par atat de multe si inalte ca atunci, nici nu mi-am dat seama cum am ajuns sus, dar remarc cu stupoare ca nu s-a schimbat nimic. Imi amintesc si acuma, parca doar ieri s-au intamplat toate, prima oara cand am urcat aici. Era vara, aveam vreo 7 anisori. Impreuna cu fratiorul meu am explorat toata casa si imprejurimile, cunosteam fiecare cotlon si toata lumea ne stia pe noi. In ziua aceea ploua, asa ca ne-am hotorat sa nu iesim, in schimb am ales sa ne jucam de-a piratii. Bunica ne facuse din carpe cate o costumatie, evident cu sabie si tot tacamul iar acum de fugaream de zor prin casa, pana cand am dat peste scari. Sus, podul. In clipele acelea, si chiar mult timp dupa aceea, am avut impresia ca usa pe care o vedeam e poarta catre un alt taram, unul al magiei, unde spiridusii casei se ascund. Nu stiu cum am ajuns amandoi sus, cum am deschis usa, tin minte doar ca am ramas fara cuvinte. Un amalgam de obiecte care mai de care mai extragavante: un scrin savant sculptat, doua scaune si un fotoliu captusite cu plus moale cu ornamente florale complicate, peretii acoperiti cu tapiserii reprezentand domnite salvate de cavaleri neinfricati, pe jos perne de toate formele si toate culorile, mari si pufoase, nu mai stiam la ce sa ne uitam, cand, dintr-o data l-am vazut intr-un colt, ascunzandu-se parca rusinat de marimea sa, un cufar. Era din lemn negru, lucios, impodobit cu picturi delicate reprezentand flori de nu-ma-uita. L-am deschis aproape cu frica, iar din el a iesit imbatator un miros de scortioara si vanilie cu un vag iz de iasomie si verbina. Era umplut pana la refuz cu fel de fel de obiecte, nu mai vazusem asa ceva nici unul pana atunci. Ornamente, brose, bijuterii, piepteni, dar si butoni, papioane, flori uscate, o gentuta din impletitura delicata, ochelari, un monocle crapat, podoabe de craciun, saluri din matase colorata, carnetele, clepsidre care au uitat sa mai masoare timpul si cate si mi cate. Priveam fascinati cand am auzit in spate un pas usor si am vazut-o pe bunica zambind si vorbindu-ne cu blandete: “se pare ca mi-ati descoperit mica comoara”. De atunci, in fiecare seara am urcat cu ea in podul magic, sa ne spuna povestea vreunui obiect din cufar, seri de vis cu parfum de altadata.
N-am mai urcat aici din acea vara, dar si acuma simt acelasi miros de demult si aproape ca imi dau lacrimile. Nimic nu mai e cum era, noi, copilasii de atunci, am crescut, am dat piept cu lumea si am inceput sa ne strangem propria comoara de amintiri, iar bunica nu mai e printre noi astazi. Dar nu pot sa nu zambesc la gandul ca si bebelusul meu drag, cand va creste si el putin, va descoperi la randul sau acest pod al minunilor si poate va avea si el parte de seri la fel de magice cum au fost pentru mine cele din pod.

genny says:

..Era o dimineata minunata..ma trezesc si gasesc un mesaj de la EL..”vreau sa te vad in mijlocul oceanului…diseara pe iacht..”ziua nu mai trecea..imi facuseam atatea idei,oare ce o sa fie ,cum trebuie sa ma imbrac..etc.In sfarsit seara a venit si ma dus intr-un loc minunat in care atmosfera extravaganta facea totul…am luat cina si la desertul era facut de el(ceva cu inghetata din vanilie,preferata mea)..a fost totul perfect..apoi i-a venit ideea unui joc…m-a dus intr-o camera unde erau multe baloane si a spus k trebuie sa gasesc mai multe indicii pentru a gasi un cufar magic(era ca o joaca de-a piratii care cautau marea comoara) si mam pus pe treaba(spart baloane cautam biletele si tot soiul de capcane..intr-un final am gasit cufarul “magic” in care era o cutiuta de bijuterii…mam bucurat atat de tare crezand k sunt niste cercei sau o bratara ceva..dar cand l-am deschis surpriza era un inel minunat de logodna si atunci am inceput sa plang de emotie…a fost totul de vis…

CORYAMOR says:

va multumesc tuturor! am postat pe blogul meu castigatoarele! felicitari!